Stiluri de tuning: Rat Rod

Stilul rat rod este unul de hot rod sau custom pentru masini care, in cele mai multe cazuri, imita (sau exagereaza) hot rod-urile anilor `40, `50 si `60. Sa nu-l confundati cu hot rod-ul “traditional”, care reprezinta o recreere sau o resta

Cele mai multe hot rod-uri apar ca “neterminate” (chiar daca sunt sau nu), avand numai partile esentiale pentru a fi conduse.
Rat rod-ul reprezinta vizualizarea ideii de functionare. Rat rod-urile erau facute sa fie conduse, nu expuse. Cateodata, customizarea includea si parti folosite sau parti de la alte masini puse impreuna.

Initial, o reactie impotriva traditionalului hot rod, o eticheta aplicata recent masinilor ce nu pot fi conduse si a masinilor “custom” la preturi foarte mari, inceputul rat rod-urilor a fost o intoarcere la hot rod-urile din vremurile trecute ale hot rodding-ului, construite cu ajutorul abilitatii proprietarului si destinate a fi conduse. Rat rod-urile sunt menite sa imite, din punct de vedere al formei si al functionarii, “traditionalele” hot rods ale epocii.
Rat rod-ul autentic este un coupé sau un roadster din anii 1930 pana in 1950. Vehiculele anterioare (de dinainte de Al Doilea Razboi Mondial) au avut adesea barile de protectie eliminate. Acestea s-au canalizat pe cadru sau pe plafoane eliminate pentru un profil mai mic. Vehiculele facute dupa razboi sunt construite fara aparatori si sunt personalizate dupa moda Kustoms, leadsleds si lowriders. Uneori, au fost adaugate si cruci de Malta, cranii, precum si alte accesorii. Plafoane eliminate, lumini pe spate si alte piese au fost schimbate intre masinile originale si modele. Cea mai multa munca, daca nu toata, era realizata de catre proprietarul vehiculului.

Sasiul

Cadrele de la masinile mai vechi sau de la camioanele mai mici erau preferate pentru sasiu, pentru ca acestea ofereau o baza solida pentru modificarile ulterioare. Masinile mai vechi care erau in stare proasta erau adesea niste candidati perfecti pentru transformarea in rat rod-uri. In anumite cazuri, proprietarul isi proiecta si isi desena singur cadrul masinii sale.

Vopseaua si finisajul

Multe rat rod-uri apar ca fiind neterminate, fiind vopsite numai cu grund. Deasemenea, satinul sau negrul mat erau culori des intalnite. Alte materiale de finisare puteau include “patina naturala” (o vopsea originala cu rugina si cu pete), un amalgam de vopsea originala cu grund, sau metal fara nicio finisare vopsit in toate soiurile de culori ruginii, si asta pentru a cinsti sloganul anti-restaurare “totul este original”.

Interiorul

Interioarele variau de la cele complet finisate, la cele spartane. Paturile mexicane erau baza acestor interioare. Cele mai multe erau gandite sa fie functionale, fara prea multe facilitati, desi acest lucru varia in functie de gustul proprietarului.

Dintr-o varietate de motoare care se puteau folosi, cele mai commune erau cele de la Chrysler Hemi, V8, sau alte motoare moderne mai mici realizate de orice producator, in special Chevrolet. Se intampla des sa vezi motoare cu 8 cilindri in linie, cu 6 in linie, cu 4 si V6, chiar si motoare diesel. Aceste motoare puteau suferi diverse modificari.
Cele mai multe rat rod-uri aveau tractiune spate. Spatele masinii Ford Banjo era foarte popular, precum si “Quickchange”-ul.

Suspensiile

Osia era, de obicei, acceptata ca fiind singurul tip de suspensie fata. Suspensia de pe fata nu era preferata, cele mai multe rat rod-uri folosind un ax de Ford I 1928-1948 cu arc lamelar transversal. Desi orice osie solida era acceptata, cea de la Ford era preferata datorita disponibilitatii pieselor de schimb.
Suspensiile variau de la cele traversale, paralele si cu bobina pe fata si pe spate. Cele paralele nu erau atat de frecvente ca cele transversale, desi ambele erau frecvent utilizate. Arcurile erau adesea considerate a fi inestetice fara aparatori. Rat rod-urile aveau si suspensii cu aer, ce ii permitea soferului sa aiba masina mai inalta sau mai joasa.